Să trăim împreună în armonie! Discurs la primirea premiului de excelenţă

      Se spune că într-o zi, un înţelept din  India  puse următoarea întrebare discipolilor săi:

- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înţeleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.

       Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă? 

       Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă  inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe se iubesc, au inimile apropiate.

       În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere. http://www.psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=1160&Itemid=0

Valorificarea datelor colectate

Scopul:

Crearea unui climat de convieţuire armonioasă prin cultivarea relaţiilor pozitive care dezvoltă respectul de sine, motivaţia şi încrederea.

Obiective/activităţi:

1.  Formarea personalului din şcoală de către specialişti pentru a putea să lucreze cu elevii şi părinţii care aparţineau grupurilor minorităţilor etnice, cu elevii cu cerinţe educative speciale şi cu părinţii acestora, cu elevii aflaţi în plasament şi familiile lor;

2.  Organizarea de evenimente sau întâlniri care favorizează ameliorarea climatului şcolar: calendarul întâlnirilor (Comemorarea Holocaustului – 27 ianuarie, Ziua Limbii Materne – 21 februarie, Ziua Femeii – 8 martie, ziua Antidiscriminării – 21 martie, Ziua Mamei – 2 mai, Ziua Tatălui – 9 mai, Ziua copilului -1 iunie, Ziua Păcii – 21 septembrie, Ziua Toleranţei – 16 noiembrie,  Ziua Internaţională a Drepturilor Omului -10 decembrie, Ziua Minorităţilor – 18 decembrie); http://www.calendarintercultural.ro/

3.  Favorizarea unui climat non-violent prin practica artistică: afişe, desene, muzică, teatru, film, joc de rol;

4.  Ameliorarea estetică a mediului şcolar prin valorificarea creaţiilor elevilor;

5.  Instaurarea unor tradiţii proprii ale şcolii: bal, carnaval, serbări de trecere, ceremonii;

6.  Implementarea unui serviciu de mediere pentru elevi;

7.  Dezvoltarea la elevi a unor aptitudini relaţionale: gestionarea furiei, respectul de sine, rezolvarea conflictelor;

8.  Ameliorarea cooperării între părinţi şi şcoală: crearea unui centru de resurse pentru părinţi, organizarea unor ateliere de lucru părinţi - cadre didactice,  informarea  părinţilor prin scrisori care să relateze progresele copiilor, serile porţilor deschise, invitaţii la concerte, piese de teatru şi evenimente şcolare oficiale, organizarea unor reuniuni părinţi – profesori pentru părinţii elevilor din clasele de debut de ciclu curricular, crearea unor cluburi.

Instrumente de monitorizare

Din categoria „Alte fapte de violenţă sau atentate la securitate în spaţiul şcolar”, am ales „consumul de alte substanţe interzise” şi anume, consumul de alcool în rândul elevilor.

 

1. Un număr tot mai mare de adolescenţi consumă alcool, cu toate că acest lucru este ilegal şi periculos. Deşi mulţi tineri cunosc pericolele / consecinţele consumului de alcool, nu au întotdeauna puterea de a refuza şi renunţa să practice acest comportament de risc.
 

2. Tipurile de informaţii ce vor trebui colectate:

- cauzele acestui comportament;

- frecvenţa cu care se manifestă;

- contextul în care apare acest comportament;

- factorii care favorizează menţinerea lui;

- consecinţele consumului de alcool. 

3. Actorii şcolari care pot furniza aceste date sunt: elevii, profesorii, părinţii.

4. Întrebări

Resurse pentru monitorizarea violenţei şcolare

     În calitate de consilier şcolar, ca membru în Comisia pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar, aş putea avea responsabilitatea realizării bazei de date privind situaţiile de violenţă de la nivelul şcolii folosind fişele de monitorizare completate de către diriginţi.

Strategii şi măsuri concrete	Resurse necesare	Dificultăţi şi bariere	Colaboratori
informarea cadrelor didactice cu privire la modul de completare a fişei de monitorizare on-line; calcularea indicatorilor privind violenţa la nivelul şcolii; colaborarea cu ceilalţi membri ai comisiei pentru fundamentarea unor intervenţii ameliorative; informarea periodică a cadrelor didactice, a elevilor, şi a părinţilor asupra rezultatelor monitorizării.	Umane - cadre didactice disponibile şi având competenţe de comunicare în mediul on-line; Materiale – calculatoare, soft, conexiune la internet.	- lipsa timpului şi a motivaţiei; - raportare incompletă (prin omiterea unor cazuri); - completarea incorectă/lacunară a fişei de monitorizare; - insuficienta conştientizare a importanţei acţiunii de monitorizare de către cadrele didactice, elevi, părinţi.	C.J.A.P. C.J.R.A.E. Consiliul părinţilor Consiliul elevilor Poliţia de proximitate Mass-media locală

 

Violenţa şcolară sub lupă... Drept la replică

Către ziarul ...

În atenţia Domnului Director...

       Referitor la aspectele semnalate în articolul „C. S. – pepinieră de infractori”, publicat în ediţia electronică a ziarului O. E. din data de 2 iunie a.c., în spiritul transparenţei şi deschiderii ce caracterizează C. S. în relaţia cu comunitatea locală şi având convingerea că scopul publicaţiei pe care o conduceţi este informarea corectă şi completă a publicului dvs., vă rugăm să ne permiteţi să aducem la cunoştinţa cititorilor câteva precizări:

       Violenţa în şcoală este o realitate pe care n-o putem nega şi nici neglija. Mass-media, cercetările şi statisticile oficiale raportează o creştere spectaculoasă a fenomenului, astfel încât escaladarea violenţei în şcoală a devenit cea mai vizibilă evoluţie din câmpul educaţiei formale. Violenţa şcolară este un fenomen extrem de complex, cu o diversitate de forme de manifestare, la originea lui aflându-se o multitudine de factori. Nu putem căuta însă rădăcinile violenţei şcolare doar în exteriorul şcolii, şcoala însăşi putând reprezenta o sursă a unor forme de violenţă şcolară. Din acest punct de vedere, am considerat că şcoala trebuie să îşi asume rolul de prevenire şi de stăpânire a fenomenului violenţei prin investiţia făcută în domeniul formării profesorilor.

       În acest sens, instituţia noastră a fost implicată în anul şcolar precedent într-un amplu proiect de prevenire şi combatere a violenţei şcolare. Proiectul a presupus implementarea unui sistem de monitorizare a cazurilor de violenţă în şcoală, formarea cadrelor didactice în privinţa combaterii şi prevenirii violenţei între elevi şi, de asemenea, educarea elevilor cu privire la gestionarea conflictelor prin comunicare non-violentă. Rezultatele acestor activităţi susţinute nu au întârziat să apară. Conform datelor statistice înaintate de Comisia de prevenire a violenţei din şcoală către Inspectoratul Şcolar Judeţean, se poate constata o diminuare a fenomenelor de violenţă şcolară aşa cum se poate observa şi din graficul de mai jos:

Informaţii mai detaliate pot fi accesate de către toţi cei interesaţi pe pagina web a instituţiei. Considerăm că astfel de situaţii, de natură să prejudicieze imaginea colegiului nostru, ar putea fi evitate  pe viitor printr-o comunicare directă cu instituţia noastră.

În speranţa unei bune colaborări, vă asigurăm de toată consideraţia noastră.

Conducerea C. S.

Plan pentru introducerea programului peer mediation

Paşi în implementarea unui program de peer mediation în şcoală	Cum se implementează	Posibile dificultăţi	Măsuri de depăşire a dificultăţilor
Pregătirea introducerii sistemului de peer mediation	Analiza de nevoi în ceea ce priveşte fenomenul violenţei şcolare prin aplicarea unor chestionare elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice; Analiza SWOT în vederea identificării punctelor tari, punctelor slabe, a oportunităţilor şi ameninţărilor pentru implementarea unui program de peer mediation; Prezentarea în cadrul Consiliului Profesoral, Consiliului elevilor şi şedinţelor cu părinţii a proiectului de prevenire şi combatere a violenţei şcolare prin peer mediation; Adoptarea deciziei de derulare a proiectului peer mediation în cadrul Consiliului de Administraţie al şcolii; Constituirea echipei de proiect din rândul cadrelor didactice şi validarea ei în Consiliul de Administraţie; Abilitarea cadrelor didactice implicate în proiect în domeniul managementului conflictelor; Elaborarea unui regulament de organizare şi funcţionare;   Identificarea unui spaţiu disponibil pentru desfăşurarea activităţilor de mediere; Identificarea resurselor materiale necesare pentru desfăşurarea activităţii;	Chestionarea părinţilor care, din diverse motive, nu menţin o legătură constantă cu şcoala; Reticenţa cadrelor didactice şi a părinţilor în ceea ce priveşte eficienţa şi oportunitatea unui astfel de program; Număr prea mare sau insuficient de persoane implicate;   Lipsa resurselor financiare pentru desfăşurarea cursului de formare; Lipsa spaţiului disponibil în şcoală; Resurse materiale limitate;	Încheierea unui contract între părinte şi şcoală în care să se stipuleze obligativitatea părinţilor de a se prezenta la şcoală cel puţin o dată pe semestru.   Prezentarea contextului care a determinat iniţierea unui astfel de proiect; prezentarea unor exemple de bună practică din şcolile în care se desfăşoară asemenea proiecte; Prezentarea unor informaţii detaliate cu privire la responsabilităţile ce şi le vor asuma persoanele implicate în proiect (ex.: limitarea timpului liber); motivarea cadrelor didactice să participe la proiect (recunoaşterea colegilor, dezvoltare personală, formare continuă); Formarea unei singure persoane care să îi abiliteze pe ceilalţi membri ai echipei sau solicitarea consilierului şcolar în cazul în care acesta este abilitat în problematica medierii; Punerea la dispoziţie a cabinetului de consiliere, a Centrului de Documentare şi de Informare acolo unde există sau a unei săli de clasă în afara programului şcolar; Solicitarea unor sponsorizări din partea agenţilor economici, identificarea resurselor de autofinanţare;
Asigurarea funcţionării sistemului	Selectarea a 2 elevi mediatori de la fiecare clasă; Formarea competenţelor de mediere a elevilor selectaţi; Elaborarea unei proceduri de semnalare a situaţiilor şi de programare a activităţilor de mediere, realizarea unui orar, a formularelor de raportare cu ajutorul supervizorului; Semnarea de către elevii mediatori a unui contract de respectare a codului etic al mediatorului (confidenţialitatea, ascultarea fiecărei părţi, etc.).	Subiectivismul selecţiei; Participarea inconstantă a elevilor la sesiunile de formare;	Aplicarea unor chestionare la fiecare clasă pentru identificarea elevilor cu aptitudini de mediere şi cu disponibilitate pentru această activitate; Stabilirea programului de formare de comun acord cu toţi membrii grupului; semnarea unui contract prin care elevii se obligă să participe la toate sesiunile de formare;
Promovarea sistemului în şcoală şi comunitate şi informarea elevilor	Mediatizarea proiectului de peer mediation prin flyere oferite elevilor, părinţilor la şedinţele cu părinţii, postere la intrarea în şcoală; Crearea unei pagini web în care să fie prezentată activitatea de mediere de la nivelul şcolii, cu posibilitatea de a adresa întrebări de către cei interesaţi şi a primi răspunsuri de la membrii echipei.	Resurse materiale limitate;	Solicitarea unor sponsorizări din partea agenţilor economici, identificarea resurselor de autofinanţare;
Monitorizarea şi evaluarea eficienţei sistemului	Chestionarea beneficiarilor cu privire la eficienţa şi propunerile de optimizare a activităţii de mediere; Elaborarea unei grile de monitorizare a cazurilor de conflict sau violenţă şi utilizarea acesteia de către fiecare diriginte în scopul măsurării creşterii / scăderii frecvenţei acestor comportamente; Recompensarea elevilor mediatori şi a echipei de proiect (premierea într-un cadru festiv).	Resuse temporale limitate;	Includerea întrebărilor privind activitatea de mediere în chestionarele elaborate de Comisia pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii din şcoală; apelarea la serviciile consilierului şcolar.

Discriminare şi rasism la adresa romilor

Situaţia pe care o voi prezenta am găsit-o în presă. Este vorba despre o învăţătoare care a refuzat să primească în clasă o fetiţă romă, venită prin transfer aprobat de Consiliul de Administraţie al şcolii, în timpul anului şcolar. Motivaţia doamnei învăţătoare a fost că trans­ferul s-ar fi făcut ilegal, că mi­n­ora este de etnie romă şi că are un grad de inteligenţă re­dus.

După părerea mea, acesta este un caz clar de rasism clasic, învăţătoarea manifestându-şi explicit atitudinea negativă şi comportamentul discriminatoriu (discriminare directă) faţă de fetiţa romă. Apare şi o formă de rasism camuflat, învăţătoarea justificând refuzul primirii la cursuri a fetiţei şi prin faptul că transferul nu ar fi fost legal.

Drepturile copilului într-o şcoală democratică

 

Denumirea dreptului	Descrierea dreptului	Responsabili-tăţile mele, corelate acestui drept	Ce posibilităţi există de a îmbunătăţi respectarea acestui drept în şcoală?	Cine ar putea contribui la îmbunătăţirea respectării acestui drept?
Dreptul la libertatea de exprimare, la opinie şi la religie	Am dreptul să îmi exprim liber opiniile asupra oricărei probleme care mă priveşte; Am dreptul să caut, să primesc şi să ofer informaţii, explicaţii şi sfaturi în funcţie de vârsta şi gradul meu de înţelegere; Am dreptul să mă exprim prin orice mijloace artistice dar în măsura în care nu ofensez sau deranjez alţi oameni; Am dreptul să-mi declar apartenenţa religioasă şi să practic propria religie.	Să folosesc acest drept pentru a-mi dezvolta abilităţile de comunicare; Să folosesc acest drept pentru a îmbunătăţi calitatea actului educaţional; Să folosesc acest drept pentru a-mi valorifica potenţialul creativ; Să folosesc acest drept pentru a mă dezvolta din punct de vedere spiritual şi pentru a-mi cultiva spiritul de toleranţă.	Implicarea elevilor în procesul decizional (participarea la şedinţele Consiliului de Administraţie şi ale Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii); Participarea la şedinţele Consiliului Elevilor; Realizarea unor sondaje de opinie adresate beneficiarilor; Înfiinţarea unui post de radio în şcoală pentru elevi; Implicarea elevilor în redactarea revistelor şcolare şi a altor publicaţii; Înfiinţarea unor trupe de teatru, dans, muzică sau a unui cerc de creaţie.	Conducerea şcolii prin iniţierea unor proiecte care să răspundă nevoilor elevilor şi părinţilor acestora; Cadrele didactice, prin utilizarea metodelor active în predare, prin stimularea gândirii critice; Părinţii, prin implicarea în activităţile şcolii şi printr-o bună comunicare cu reprezentanţii ei.
Dreptul la propria cultură	Am dreptul la propria cultură şi la propriile obiceiuri; Am dreptul să practic propria religie; Am dreptul să folosesc limba maternă în comunitatea din care fac parte.	Să folosesc acest drept pentru a-mi menţine identitatea culturală; Să folosesc acest drept pentru a promova valorile culturii proprii; Să folosesc acest drept pentru a-mi cultiva toleranţa faţă de diversitate.	Propunerea în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii a unei discipline în cadrul căreia să se studieze elemente de istorie şi civilizaţie a unei culturi; Oportunitatea oferită elevilor aparţinând unei culturi de a-şi promova obiceiurile, tradiţiile în publicaţiile şcolare, pe un site construit de ei sau cu ocazia manifestărilor artistice organizate de şcoală; Implicarea în proiecte interculturale; Achiziţionarea de cărţi în limba maternă pentru biblioteca şcolii.	Consiliul pentru Curriculum de la nivelul şcolii pentru introducerea disciplinei opţionale; Conducerea şcolii şi cadrele didactice, prin implicarea în proiecte şi activităţi care susţin specificul cultural; Părinţii, prin susţinerea elevilor în promovarea şi perpetuarea valorilor specifice culturii din care fac parte.

Harta mentală

Sancţiunea - pro sau contra?

SANCŢIÚNE ~i f. 1) Act prin care şeful statului aprobă o lege trecută prin parlament, pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficială a unui act de către o instanţă superioară celei care l-a emis, pentru a-i imprima valabilitate. 3) Măsură represivă pentru încălcarea unei legi; pedeapsă. ~ finală. 4) Măsură de constrângere (de natură politică, economică sau militară) aplicată unui stat de către o organizaţie internaţională pentru a reprima un act de violenţă sau posibilitatea unui asemenea act(Sursa: NODEX).

În sens larg, sancţiunea este o modalitate de consfinţire a unui comportament individual sau de grup ca fiind „bun” sau „rău” în raport cu un sistem de valori, norme morale şi juridice, prin aprobare, stimulare, recompensare sau, dimpotrivă, prin dezaprobare, combatere, pedepsire. Sancţiunile punitive au rol de constrângere socială, de a determina subiectul să se abţină de la încălcarea normei. Sancţiunile recompensatorii au rol de a întări comportamente dezirabile, de a conserva şi promova valorile.

În sens restrâns, sancţiunea este o formă de dezaprobare, de pedepsire aplicată pentru o faptă dăunătoare săvârşită. Se aplică nu pentru a provoca suferinţă, ci pentru a-l ajuta pe cel care a greşit să se îndrepte, să evite a mai săvârşi fapte rele (Sursa: Elena Truţa, Sorina Mardar, Relaţia profesor-elevi: blocaje şi deblocaje, Editura Aramis).

Mituri despre violenţă

"Copilul trebuie să ştie de frică"

În trecut, educaţia se baza pe frică, dominare, culpabilizare, inducând copilului teama de a nu pierde iubirea părintelui sau anumite privilegii. Există însă şi în prezent părinţi care aleg să-şi disciplineze copiii în acest fel deoarece nu cunosc alte modalităţi de gestionare a dificultăţilor întâmpinate în relaţia cu copiii. La fel s-au comportat părinţii lor cu ei în copilărie, observă că şi alţi părinţi fac acelaşi lucru, deci se pot gândi că aceasta este "reţeta succesului". Poate ar renunţa la aceste practici dacă ar conştientiza efectele negative ce pot afecta pe termen lung atât copilul (imagine de sine negativă, resentimente faţă de părinţi, agresivitate în situaţii frustrante), cât şi relaţia dintre ei (copilul va fi mai puţin comunicativ cu părintele, va căuta afecţiune în altă parte, va ascunde unele lucruri faţă de el).

B.O. sau "elevul dificil"?

Puncte tari: B.O. provine dintr-o familie organizată, cu o situaţie financiară bună; este sociabil, prietenos, sincer şi obiectiv în analiza situaţiilor cu care se confruntă; îi place să fie admirat, să fie lider.

Puncte slabe:  plecarea părinţilor în Italia şi lăsarea copiilor în grija unei mătuşi; anturajul nesănătos; impulsivitatea manifestată mai ales când este nedreptăţit; lipsa motivaţiei şcolare, absenteismul, tendinţele agresive.

B.O. manifestă atât violenţă fizică, cât şi verbală manifestată asupra colegilor şi profesorilor.

Numeroase cauze ar putea sta la baza comportamentului violent al lui B.O., printre care:

- modelul parental (tatăl, singura persoana căreia îi recunoaşte autoritatea, rezolvă problemele prin violenţă);

- lipsa autorităţii parentale cauzată de plecarea părinţilor în străinătate; - lipsa autorităţii profesorilor;

- specificul şcolii, renumită prin frecvenţa cazurilor de violenţă; - anturajul; - mediul social (cartierul în care locuieşte se confruntă cu probleme de violenţă);

- atitudinea profesorilor (nedreptatea, etichetarea);

- lipsa unor măsuri adecvate pentru sancţionarea şi/sau prevenirea acestor comportamente, etc.

Relaţia cu părinţii este bună, cel puţin aşa era înainte de plecarea acestora în străinătate. Singura persoană de care îi este teamă este tatăl său pe care îl admiră. Acesta, fiind acum  plecat, putem presupune că B.O. s-a văzut nevoit să îşi rezolve singur problemele, după modelul tatălui său. Cu profesorii şi cu colegii are relaţii conflictuale, bazate pe teamă, intimidare, lipsă de respect. Şcoala ar trebui să respecte prevederile regulamentului şcolar prin acordarea unor sancţiuni severe acestor comportamente. De asemenea, şcoala ar trebui să organizeze cât mai multe activităţi extraşcolare în care elevii să fie implicaţi, oferindu-li-se alternative de petrecere a timpului liber. Ar fi de dorit ca B.O. să primească anumite responsabilităţi la nivelul clasei, oferindu-i-se astfel posibilitatea de a-şi exercita calităţile de lider, ceea ce ar putea conduce la ameliorarea stimei de sine. Familia ar trebui să menţină o legătură strânsă cu B.O. şi cu sora lui, pentru diminuarea sentimentului de abandon. De asemenea, părinţii ar trebui să menţină permanent legătura cu şcoala, prin diriginte.